Rolul BNM în apreciere


Principala bancă a ţării, alegînd pentru sine, în anul 2007, rolul de pompier pe teren străin, în ultima perioadă cam întîrzie cu deciziile sale. Sensul acestei fraze este acela că frînarea inflaţiei este o activitate mult mai dificilă decît simpla reglementare a cursului valutar şi include componente macroeconomice pe care Banca Naţională a Moldovei (BNM) nu este în măsură să le influenţeze. În special, potrivit declaraţiilor oficialităţilor, în anul 2007, principalul impuls pentru inflaţie a fost deficitul de produse agricole pe fundalul unei secete fără precedent. Intrările de la muncitorii moldoveni de peste hotare operează o corectare apreciabilă. Dar nu se ştie de ce, acolo nimeni nu a remarcat că în aspiraţia Guvernului şi a partidului de guvernămînt de a cîştiga noi dividende, în ţară s-a majorat activ salariul funcţionarilor publici, s-a făcut indexarea ordinară anuală a pensiilor, şi, în sfîrşit, chiar BNM a cumpărat active valută străină (sporind rezervele pînă la 1 mlrd. lei), situaţie din care a rezultat, în ansamblu, un excedent de masă în lei pe piaţă.


Nu putem spune că extinderea bruscă a masei monetare a fost surprinzătoare. În politica sa valutară pentru anul 2007, BNM preconizase un spor al ei de 30%(!). Încă la începutul anului, noi am întrebat administraţia băncii “cum principala autoritate de reglementare va putea frîna inflaţia, în această situaţie?”. Dar comentariile cu acest prilej tot nu au urmat, 2007 a devenit primul an din istoria nouă în care banca nu şi-a comentat public poziţiile referitoare la noua politică valutară.


După cîteva luni de scădere a dolarului pe piaţa internaţională şi apreciere a leului pe piaţa internă, cu 11%, şi a euro, cu 5%, BNM, în luna septembrie, a luat nu singura decizie posibilă, dar una corectă – a majorat rata de rezervare obligatorie pentru băncile comerciale şi rata de bază. Altfel vorbind, ea a încercat să retragă din circulaţie excedentul de valută şi totodată să crească rata dobînzilor la credite (aceasta se întîmplă aproape automat).


Or, aceste măsuri ar putea fi insuficiente, pentru că au fost întreprinse cu întîrziere şi, în plus, sînt prea extinse în timp. Nu- mai în august băncile şi-au majorat portofoliul total de depozite în valută cu aproape 224 mln. lei. Aceasta s-a produs datorită majorării treptate a dobînzilor la resursele atrase, care din ianuarie au crescut cu 0,54 puncte procentuale, pînă la 6,16%. Ratele la credite, practice, nu s-au schimbat – în august, ca şi în iulie, acestea au constituit 10,8%. Dar valoarea creditelor acordate a fost mai mare cu 488 mln. decît a banilor depozitaţi în această perioadă. Privind această dinamică, se putea afirma că toată diferenţa a ajuns pe piaţa internă, impulsionînd suplimentar inflaţia. Or, de dragul justeţii, vom menţiona că 147 mln. din aceste mijloace au revenit creditelor în valută străină, care, cel mai probabil, au fost cheltuite peste hotare.


Cît priveşte injectările de valută suplimentare de peste hotare, este adevărat că acestea rămîn o problemă mare pentru corectarea cursului leului. Se ştie că, în luna iulie, cetăţenii Moldovei au trimis în patrie de peste hotare $123,94 mln., o sumă dublă comparativ cu ianuarie 2007. În total, în perioada ianuarie-iulie, personae fizice au trimis în Moldova valută echivalentă cu $598,79 mln. (în trimestrul I - $209,53 mln., în al doilea - $265,29 mln.).


Unii înclină să creadă că şi tranzacţiile mari de cumpărare a acţiunilor unor companii şi bănci erau în măsură să sporească volumul de valută străină pe piaţa internă, dar istoria ne sugerează că în asemenea cazuri banii din străinătate, practic, nu se transferă în republică. Ei fie că apar de pe conturi din surse interne sau se convertesc datoriile, în cel mai bun caz, achitările mari cu participarea investitorilor străini se fac peste hotarele ţării. Stabilitatea leului, mai curînd, putea fi influenţată de asistenţa de donator a guvernelor, altor ţări, dar din sutele de mii de dolari promişi deocamdată a venit doar a suta parte, dar şi ea încălzeşte piaţa valutară, şi aşa supraîncălzită.


Guvernul e pe faza lui


Abia de va obiecta cineva la afirmaţia că preţul leului este influenţat de factori ca volumul produselor fabricate şi politica accizelor, care stimulează sau, dimpotrivă, încetineşte creşterea importurilor şi exporturilor. Restabilirea producţiei în condiţii de piaţă limitată este o problemă foarte complicată, a cărei rezolvare va ţine mai multe decenii, dacă, fireşte, este o problemă rezolvabilă ca principiu. Cel mai probabil, în continuare, noul Guvern va pune miza pe exporturile de servicii, inclusiv financiare. Dar acesta este un subiect separat.


Rolul Guvernului în dezvoltarea nui nou salt al inflaţiei pe fundalul aprecierii leului este acela că el nu a reuşit să asigure la timp cererea de consum, inclusiv pentru produsele alimentare. Mulţi vor crede – despre ce fel de asigurare din partea Guvernului poate fi vorba în condiţiile relaţiilor de piaţă? Dar Guvernul are tocmai menirea să prognozeze, ca şi BNM, să facă uz la timp de instrumentele care le-au fost încredinţate – impozitele, accizele, dotaţiile etc. Încă la începutul verii era cert că agricultura nu va livra pe piaţă cantitatea de produse suficientă. Dar toate au fost lăsate să meargă de la sine. Truditorilor de la sate nu le rămînea decît să majoreze preţurile, în condiţiile unui deficit general de produse agricole. Energia electrică, gazele şi motorina care tocmai se scumpiseră au stimulat şi ele creşterea preţurilor. Ministerele de resort nu au avut grijă nici să realizeze planurile de desfiinţare promisă a instituţiei mediatorilor „negri” în agricultură, cu reanimarea în parallel a punctelor de colectare. Ministerele au fost obsedate de smulgerea banelor de la donatori. În această situaţie, ele erau preocupate mai mult de declaraţiile răsunătoare despre bani grei şi încrederea altor state. Adică doreau foarte mult să cîştige dividende politice.


Dacă ne orientăm după luna august, cînd diferenţa dintre aprecierea leului şi inflaţie s-a manifestat deosebit de accentuat, putem menţiona că, potrivit statisticilor oficiale, cel mai mult s-au scumpit serviciile, cu 5,2%. Produsele alimentare s-au scumpit în această lună cu 2,2%, cele nealimentare – cu 0,9%. Cifrele vorbesc, totuşi, că principala forţă motrice a inflaţiei nu a fost seceta, ci excedentul de bani la populaţie.


Ce aşteaptă piaţa locală?


Dacă nimic nu se va schimba, pînă la sfîrşitul anului leul îşi va continua aprecierea lentă, dar nesemnificativă. În octombrie-noiembrie, el se va corecta uşor în jos, dar către luna decembrie îşi va relua aprecierea. BNM nu mai are dorinţă şi stimulente să cumpere valută străină, iar creşterea excesivă a ratelor de rezervare s-ar putea solda cu reducerea activismului băncilor – în final, diminuarea PIBului. Chiar acum este cert că profitabilitatea afacerilor bancare se va reduce, datorită descreşterii marjei dintre dobînzile plătite la depozitele atrase şi credite, care, în aceste condiţii, se vor scumpi neapărat. Or, surplusul de bani de pe piaţă va trebui retras ca şi mai înainte şi foarte activ, intrările de la muncitorii de peste hotare vor mai creşte, cel puţin, un an, nu este exclus că o parte din banii donatorilor va începe să intre, totuşi, în ţară.


Stabilizarea monetară şi creşterea concomitentă a economiei poate fi favorizată de înfiinţarea fondurilor nestatale de pensii şi reanimarea fondurilor de investiţii, intensificarea evidenţei circulaţiei banilor în asigurări şi construcţii, a remitenţelor. La retragerea excedentului de bani de pe piaţă va ajuta rezolvarea vechilor probleme ale sectorului bancar – înfiinţarea centrului de procesare (operaţiunile cu carduri se vor ieftini, făcînd mai atractive plăţile prin virament) şi majorarea plăţilor la fondul de garantare a depozitelor. Aceste măsuri vor transparentiza piaţa financiară şi îi vor fortifica stabilitatea.


Şi, în final, ar fi bine ca BNM şi Guvernul să-şi realizeze pe deplin acordul de activităţi conjugate, şi să nu se limiteze doar la audierile de rapoarte în şedinţe comune. Eventual, şi ştiinţa academică ar putea să-i ajute aici, prin sfaturile ei. Este timpul să ne reaşezăm de pe bicicleta pe care am inventat-o pe un scuter performant şi, totodată, să nu uităm să visăm la limuzină.