În urmă cu un an,  BNM a ales ca scop strategic obţinerea unei inflaţii mici constante pe termen lung. Potrivit spuselor conducătorilor băncii, datorită politicii noi, în termen de doi ani, inflaţia trebuie să constituie sub 10%. BNM nu intenţionează aplicarea vreunor instrumente noi pentru atingerea acestui obiectiv. Accentul va fi pus pe reglementarea ratei de bază la credite, pe modificarea mărimii de rezervare obligatorie pentru bănci, pe analiza şi modelarea situaţiei, lucrul cu populaţie prin intermediul presei. Sensul ţintirii constă tocmai în acest complex de măsuri şi obiective.

Toate ţările din vechea şi noua Europă au trecut printr-un astfel de proces. Datorită ţintirii, practic, toate republicile din Europa de Est şi Baltice au reuşit să obţină, într-un termen relativ scurt, succes economic şi integrarea în Uniunea Europeană. Fireşte, economişti profesionişti din ţări bine dezvoltate au participat la elaborarea noilor politici  monetare ale acestor state.

În acest context, apare întrebarea: şi unde au fost povăţuitorii străini ai Moldovei în toţi aceşti 15 ani? Sau, poate, financiarii locali nu au fost receptivi la vocea raţiunii şi nu au văzut avantajele ţintirii?  

Primii paşi deja au fost făcuţi: rata de bază a fost ridicată cu 2,6%, pînă la 16%, rata de rezervare pentru mijloacele atrase – de la  10 pînă la 15%, se organizează întrevederi cu jurnaliştii, a fost organizat un seminar internaţional de specialitate. Au fost definite politicile monetar-valutare pe anul  2008. 

Aşa se întîmplă în natură – orice acţiune întîmpină rezistenţă. Astfel, şi băncile au reacţionat la inovaţii atît de impetuos pe cît le permite statutul – socotesc încetişor pierderile de pe urma beneficiului ratat şi le declară aceasta acţionarilor lor.  Pierderile din ţintire au rezultat din rezervarea suplimentară. Aceasta reduce din rentabilitatea capitalului. Putem presupune că şi costul serviciilor va creşte cu o sumă proporţională cu pierderile respective.

BNM are argumentele ei pentru aceasta. Managerii ei susţin că măsurile nu sînt orientate spre un singur scop, că ele vor contribui la întărirea sistemului bancar, fapt care va avea  impact benefic asupra fiecărei bănci. Banca atrage atenţia la faptul că este alogic să se vorbească despre diminuarea rentabilităţii în condiţiile în care băncile au o lichiditate sporită.

Cît priveşte ratele de bază, potrivit declaraţiilor făcute de viceguvernatorul BNM Victor Cibotaru, „experienţa Poloniei arată că ele pot fi mult mai mari – în această ţară rata a urcat pînă la 20%, iar acum a coborît la 6%».         

În calitate de instrument de sterilizare operativ, BNM foloseşte hîrtii de valoare de stat şi certificate proprii. Ratele la acestea deocamdată nu sînt atractive pentru bănci (15-17%). Dar diferenţa în impozitarea veniturilor aferente  (circulaţia de HVS nu se impozitează), determină băncile comerciale să fie selective în alegerea valorilor mobiliare, chiar dacă BNM spune că ele nu se deosebesc.

Băncile apreciază cu recunoştinţă eforturile BNM, care cumpără valuta străină pe care o oferă ele. Dar aceasta nu poate dura la infinit. Rezervele ei depăşesc $1,3 mlrd., iar în condiţiile în care fluxul de valută în ţară creşte, cumpărarea acesteia de către  BNM ar putea să capete un caracter selectiv. Primele săptămîni ale anului 2008 au arătat încetinirea sporirii rezervelor.

În această situaţie, se pare că formarea dobînzilor la credite şi depozite se va schimba. Băncile comerciale vor fi nevoite să le coboare pe fundalul aprecierii leului şi incertitudinilor cu dolarul şi euro, iar BNM va căuta să menţină şi chiar să ridice rata de bază. Evident, de pe urma noii politici a Băncii Naţionale va avea de căştigat întreaga economie, dar la primele etape vor pierde depunătorii. Pentru aceştia condiţiile de deschidere a depozitelor vor deveni mai puţin atractive. Iar băncile vor trebui să facă efort ca să menţină rata de profitabilitate atinsă deja.